(6 noiembrie 2010)...6 noiembrie de'atunci si acum.[sau iti multumesc mama!]

in  prima zi de iarna acum ceva timp
la sfarsitul ploiosului anotimp
a venit pe lume un mic copilas
ce speriat gangurea dragalas

inmarmurit de lumea cel privea

tinandu'l cu capul in jos

se uita la mama ce numai simtea durerea

si intindea mainile sa'l prinda in brate curajos

la putin timp , in drumul spre casa

afara ningea ,

dar pruncul , nicicum nu scancea

desfatandu'se de fulgilor sunet cel auzea

iar mama cu grija in a sufletului casa

il strangea ,

stiindu'i ca i'a fost aleasa

sa creasca minunea

puiul de om acum dormea
dar mama la crestet

de bucurie lacrima

si'ii asculta al somnului zumzet

iar ori decate ori puiul scancea

mama era acolo si'l alina
si'l lua in brate si'l saruta
si iarasi in vise de somn il punea

cate noptii nedormite
in care
pleopele prea mult clipite
se bucurau cu mirare
ca pruncul e calm

precum simplul ritm al unui psalm

pruncul azi 17 ani face

si e langa ea si stie

ca o iubeste mult

si asta ii da pace

in al lumii tumul

in care zilnic se'nvarte

doar ea o bucura cu lucruri marunte

eu mama tie'ti multumesc
pentru ziua aceasta
pentru ziua mea